MOZAICUL UMAN. EVOLUȚIA OMULUI ȘI ORIGINEA RASELOR

Emanuel Bogdan-Bobic a realizat o recenzie relevanta:

Ce se întâmplă când aflăm că mulți dintre noi avem în ADN-ul nostru urme zdravene de ADN provenit din speciile dispărute de hominizi Neanderthal și Denisovan? Dar și că această moștenire variază de la zonă la zonă și de la rasă la rasă, iar în cazul negrilor africani aceasta lipsește cu desăvârșire?

Ce se întîmplă când aflăm ca oricât de mult s-ar antrena și s-ar stradui un atlet alb bine pregătit, un atlet negru la fel de bine pregătit îl va întrece la alergare indiferent de distanță? Dar că în cazul unei probe de înot, regula se inversează! Că nu totul depinde de antrenamente și de o bună pregătire ci de adaptarea la mediu ce a produs schimbări inclusiv genetice in organismul nostru, în cazul de mai sus fiind vorba de schimbarea poziționării centrului de greutate.

Ce se întâmplă când aflăm ca diferențele genetice dintre un om de rasă albă și un om de rasă neagră sunt mai mici decât cele dintre trei oameni de rasă neagră aparținând fiecare dintre ei câte uneia dintre cele trei mari tipuri de populație africană?

Ce se întâmplă cănd aflăm că răspunsul la problemele cauzate de diferențele rasiale și culturale dintre noi toți nu este metisarea, amestecul care eventual să ne uniformizeze. Că aceasta încercare de amestecare nu face decât să înmulțească tipurile de diferențe dintre noi în loc să le estompeze?

Ce se întâmplă când aflăm că evreii ashkenazi au un IQ în medie cu 15% mai ridicat decât media și poate ca de aceea cam 20% din premiile Nobel și cam 50% din titlurile mondiale la șah au revenit unor oameni având asemenea obârșie? E vreun mister? Poate că nu, poate că este vorba de răspunsul unei populații la imposibilitatea pe termen lung – două mii de ani – de a exercita anumite meserii și de prezervarea unor gene prin endogamie.

Ce se întămplă când aflăm că lipsa provocarilor de tot felul, fie a unor dușmani naturali, fie a climei sau reliefului face ca o populație să involueze? Ca nefiind nevoită să reacționeze la nicio provocare, aceasta uită deprinderi și meșteșuguri altădată știute și necesare, dar acum inutile. Este vorba de populația maori din insula Tasmaniei.

Intrebările de mai sus, alături de multe altele, și unele posibile răspunsuri la acestea se găsesc în cartea ”Mozaicul Uman” a domnului Dorian Furtună. Este o carte pe care însuși autorul o descrie astfel: „este o ipoteză în care susțin că specia Homo sapiens a avut de la bun început o origine multiplă, adică au existat mai multe populații arhaice de protosapienși care, împreună, prin încrucișare, au contribuit la consolidarea unei specii unitare, din care provenim noi toți. Apoi, tot în mod mozaical, prin diverse adaptări ecologice și prin încrucișări ale sapienșilor cu alte specii de hominini s-au format rasele umane”

Arnold Toynbee, în monumentala sa lucrare ”Studiu asupra istoriei” spunea că un grup uman a putut creea o civilizație și a putut să o dezvolte numai în măsura în care a fost supus unor provocări, fie ele climatice, geografice sau de altă natură și a fost în stare să le răspundă cu succes. Din punctul meu de vedere, prin această carte a sa, domnul Dorian Furtună, folosind ultimele descoperiri din domeniul geneticii, paleontologiei și biologiei, dezvoltă teoria domnului Toynbee până la începutul nostru, al nostru, al tuturor.

Se pare că mereu vom fi diferiți, nu neapărat egali dar cu siguranță complementari, mereu ne vom privi unii pe alții cu scepticism, mereu vom vedea înainte de orice, diferențele dintre noi. Important este să le înțelegem și să le acceptăm, iar ca notă personală, aș zice să facem toate acestea cu umor.

10 idei principale din cartea Mozaicul Uman. Evoluția omului și originea raselor de Dorian Furtună — pe baza prezentărilor, recenziilor și descrierilor științifice disponibile despre conținutul lucrării:

1. Evoluția mozaicală a speciei umane – autorul propune un model în care evoluția omului nu este liniară, ci rezultatul unui „mozaic” de populații arhaice și adaptări variate în timp.

2. Origine multiplă a Homo sapiens – Furtună susține ipoteza că Homo sapiens a avut de la început o origine plură, cu mai multe populații protosapiențe care s-au încrucișat pentru a forma specia unitară actuală.

3. Formarea raselor prin hibridizare și adaptare ecologică – diversitatea rasială nu provine dintr-un singur traseu evolutiv, ci din multiple adaptări ecologice și încrucișări între sapiens și alte hominini.

4. Abordarea științifică a conceptului de rasă – cartea oferă o perspectivă rațională și bazată pe cercetări moderne asupra existenței și diferențierii rasiale, contrar tabuurilor contemporane.

5. Refuzul unei evoluții simpliste și lineare – imaginea tradițională a arborilor genealogici evolutivi (de la australopitec la sapiens) este considerată incompletă și neîncadrată în realitatea mozaicală a diversității.

6. Diversitatea umană ca element pozitiv – autorul argumentează că diversitatea biologică, culturală și antropologică nu trebuie negată, ci înțeleasă și respectată ca parte din farmecul speciei umane.

7. Necesitatea cunoașterii evoluției pentru corectitudine socială – confirmarea și comunicarea adevărurilor științifice despre evoluție previne manipulările ideologice și politicile dăunătoare legate de rasă.

8. Evoluția umană ca proces continuu – Furtună subliniază că evoluția nu s-a încheiat odată cu apariția omului modern, ci continuă în mod activ.

9. Importanța interdisciplinarității – cartea combină geneza biologică, paleoantropologia, genetica, arheologia și psihologia evoluționistă pentru a oferi o viziune complexă asupra devenirii umane.

10. Cunoașterea originii ca motor al respectului – înțelegerea profundă a propriei evoluții contribuie la o atitudine mai tolerantă și mai conștientă față de ceilalți, influențând moralitatea socială și responsabilitatea față de trecut și viitor.