Motto-ul său este celebra frază atribuită lui Brâncuși: „Nimic nu este greu de făcut, ceea ce este greu este să te pui în starea de a face”.
Bogdan Brânzaș își scrie numele cu „î” din „i” pentru că așa l-au trecut autoritățile în certificatul de naștere în 1971 când s-a născut, chiar dacă părinții și bunicii lui erau ”Brânzaș” cu „â” din „a”. Așadar, născut în Cluj-Napoca (alt botez comunist) în 1971, își petrece (după spusele lui) primii zece ani de școală primară și liceu la „Liceul Emil Racoviță”, unul dintre cele mai bune în oraș, și atunci și acum. Ultimii doi ani însă i-a petrecut, dintr-un spirit de frondă față de profesorii lui, încercând să le arate că și el poate, la ”Liceul de Informatică Tiberiu Popoviciu”, liceul premianților. Acolo n-a fost premiant deloc dar, cu mult noroc și câțiva oameni binevoitori, și-a găsit vocația în viață.
Inițial, Bogdan Brînzaș voia să devină inginer silvic, ceea ce, pentru el era singura modalitate de câștiga un dram de libertate în acea societate închisă în care nu se regăsea. Afundat în cărți, în albume de artă, în muzica interzisă a Europei Libere, desenându-și toate cărțile și caietele de școală, admirând în secret toate revistele, ambalajele sau coperțile discurilor de vinil venite din „Occident”, nici nu-și dădea de fapt seama că se pregătea mental și cultural pentru viitoarea lui carieră. Dar, norocos fiind, găsindu-și întâmplător vocația, începând cu sfârșitul clasei a X-a s-a pregătit temeinic pentru Facultatea de Design din Cluj unde a și reușit al doilea, din cele trei locuri disponibile. A urmat stagiul militar în 1989 la Arad unde a fost martor și implicat în evenimentele din decembrie. „O porcărie fără seamăn”, spune el.
Revenit în orașul de baștină în primăvara lui 1990, după câteva luni de adaptare, a devenit timp de o lună manipulant-încărcător-descărcător de ziare vechi în depozitul poștei. După 30 de zile și câteva tone de ziare manipulate zilnic a învățat că nu asta își dorește de la viață, chiar dacă remunerația era bună pentru un tânăr student sărac, proaspăt venit din armată. Au urmat cei șase ani de facultate, timp în care, începând cu anul al doilea, pentru „a-și face mâna”, a lucrat orice fel de proiect de design care i s-a oferit, a fost timp de doi ani director artistic într-o agenție de publicitate unde a pus bazele departamentului de creație.
În 1994 înființează ceea ce avea să devină „Branzas Design”, numele fiind un mic omagiu adus familiei sale, prima agenție de branding și design înființată în România. În 1995 a câștigat un concurs internațional pentru viitorul brand de bere Ursus devenind „omul Ursus” pentru următorii zece ani, după care au urmat Țiriac Holdings, Elis Pavaje și multe alte proiecte și clienți din cele mai diferite domenii. Dacă la începuturi Branzas Design fost „un one-man show”, în timp s-a coagulat într-o agenție de branding și design în toată regula care a consiliat strategic și desenat o bună parte din brandurile de succes ale României.
La începutul anilor 2000 avut o colaborare de cinci ani cu Interbrand, probabil cea mai importantă agenție de branding din lume. În cei peste 30 de ani de activitate neîntreruptă Bogdan Brînzaș a adunat o experiență vastă și multe premii, despre care nu-i place să vorbească, deoarece consideră că rezultatele proiectelor pentru clienții săi contează și nu premiile. Bogdan Brînzaș este foarte prezent cu opiniile sale în media, în interviuri, pe rețelele de socializare, podcasturi și pe website-ul agenției.
A făcut și muncă de voluntariat pentru mediu, instruind tineri, insuflînd dragoste pentru munte și natură și plantând păduri. Subiectul lui predilect sunt brandurile și ecosistemul ce le înconjoară și le definesc. Nu încetează să se opună narativului actual și spună că brandurile se nasc în timp și nu sunt același lucru cu un logo. Filozofia lui de muncă este una foarte pragmatică, aplicată, simplificatoare și orientată către rezultate.
(prezentare realizată de Prof. Dr. Habil Vlad Țoca, Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca