Ovidiu PECICAN este doctor în istorie (1998) şi profesor la Facultatea de Studii Europene a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Autor al unor volume de eseuri, studii şi monografii istorice: Troia, Veneţia, Roma (ed. I: 1998; ed a II-a: vol. 1, 2007), Lumea lui Simion Dascălul (1998), Arpadieni, Angevini, români (2001), Realităţi imaginate şi ficţiuni adevărate în evul mediu românesc (2002),
Trecutul istoric şi omul evului mediu (2002), Haşdeenii. O odisee a receptării (2003), Originile istorice ale regionalismului românesc (2003; versiune amplificată: Regionalism românesc, 2009), B.P. Hasdeu istoric (2004), Sânge şi trandafiri. Cultură ero(t)ică în epoca ştefaniană (2005) şi Poarta leilor. Istoriografia tânără din Transilvania, 1990-2005 (I: 2005; II: 2006), Între cruciaţi şi tătari (2006; ed. a 2-a: 2010), Ce istorie scriem (2007), Dicţionarul celor mai bune cărţi de istorie românească (2008), Medievalităţi (2009), Letopiseţul unguresc (2010), Istoria românilor (I: 2010; II: 2011; trad. în sârbă: Belgrad, 2015), Evul mediu fictiv (2012), Istoria de sub covor (2013), Hieroglife cantemiriene (2016, premiul filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor) şi Istoria ca lectură incomodă (2017), Pavel Chihaia. Aventura vocaţiei (2018), Metafora trecutului şi conştiinţa istorică. Reflecţii istoriografice la Centenar (2019), Românii şi Europa Mediană. Contribuţii la tipologia culturală a Europei
(2021), Românii, stigmat etnic, patrii imaginare. O căutare istorică (2022).
Texte relevante pentru teoria şi practica istoriografică în: Istorii intersectate (2007), Avalon (2011), Pâlnia şi burduful (2011) şi Istoria de sub covor (2013). A publicat mai multe lucrări de europenistică: Europa, o idee în mers (1997; 1999, 2002, 2004), România şi Uniunea Europeană (2000; ediţii revăzute şi adăugite 2003, 2004), Acasă înseamnă Europa (2003).
A alcătuit antologia Europa în gândirea românească interbelică (2008), Europa, istorie şi modernitate (2015).
A îngrijit ediţii din Yves Ternon, Statul criminal (2001), din B.P. Hasdeu, Olteneştile (2002), din Geoffroy de Villehardouin, Cucerirea Constantinopolului (2002), din Robert de Clari, Cei care au cucerit Constantinopolul (2005), din Simion Dascălul, Letopiseţul Ţărâi Moldovei (2007) şi din George Coşbuc, Comentarii la Divina comedie (2008, în colaborare).