- Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua, județul Bistrița-Năsăud, fiind primul din cei paisprezece copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi Diuganu.
- Copilăria și-a petrecut-o în Maieru, unde tatăl îl inițiază în lumea cititului și a poveștilor, iar apoi urmează gimnaziul la Năsăud și Bistrița.
- În anul 1900, se înscrie la Şcoala Reală de Honvezi din Sopron, iar din 1903 urmează Academia Militară „Ludoviceum” din Budapesta. După absolvire, în 1906, devine ofițer în armata austro-ungară, fiind repartizat la Gyula.
Trecerea la literatură și cariera publică
- În 1908 demisionează din armată și, în 1909, traversează Munții Carpați pentru a se stabili în România, hotărât să scrie în limba română.
- Debutează în literatură cu proză scurtă: primele nuvele şi povestiri apar în reviste precum Luceafărul (prin 1908-1909).
- Se căsătorește cu actrița Fanny Rădulescu în jurul anului 1912. În această perioadă participă activ la viața literară ca jurnalist, colaborator de reviste literare, secretar la Teatrul Național din Craiova.
Opere majore și realizări
- Romanul Ion (1920) îl consacră: este considerat primul roman modern cu profunzime socială și realism rural în literatura română.
- Alte titluri remarcabile: Pădurea spânzuraților (1922), inspirat de soarta fratelui său Emil, Adam și Eva (1925), Ciuleandra (1927), Jar (1934), Răscoala (1932), etc.
- A ocupat mai multe funcții culturale importante: director al Teatrului Național din București, președinte al Societății Scriitorilor Români, membru titular al Academiei Române (ales în 1939).
Ultimii ani și moarte
- În ultimii ani de viață, Liviu Rebreanu a suferit de probleme de sănătate, în special afecțiuni pulmonare cronice.
- S-a retras în casa sa de la Valea Mare-Podgoria, județul Argeș, unde a murit la 1 septembrie 1944, la vârsta de 59 de ani.
- Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.