Constantin Argetoianu (1871–1955) a fost una dintre cele mai complexe și controversate figuri ale politicii românești din prima jumătate a secolului XX. Jurist de formație, diplomat, om politic și memorialist, Argetoianu s-a remarcat prin inteligența sa sclipitoare, dar și printr-un oportunism politic care i-a adus atât influență, cât și critici acerbe. A fost membru marcant al mai multor partide politice și a deținut importante funcții în stat, inclusiv cea de prim-ministru al României în anul 1939.
A urmat cursurile Facultății de Drept din Paris și și-a început cariera în diplomație, activând ca secretar de legație în diverse capitale europene. Revenit în țară, a intrat în politică și s-a apropiat de conservatori, dar traseul său politic a fost deosebit de sinuos: a trecut prin Partidul Conservator-Democrat, apoi prin Partidul Poporului, Partidul Național Liberal și în cele din urmă a fondat propriul său partid. A fost ministru în multiple guverne, conducând portofolii-cheie precum cel al Justiției, Agriculturii, Industriei și Internelor.
În perioada interbelică, Argetoianu a fost un personaj central al vieții politice românești. Discursurile sale pline de ironie și abilitatea de a manevra alianțe i-au conferit o influență considerabilă. În 1939, regele Carol al II-lea l-a numit prim-ministru, într-un context tensionat, marcat de amenințarea războiului mondial și de ascensiunea mișcărilor extremiste. Mandatul său a fost scurt, dar a rămas memorabil prin eforturile de a menține stabilitatea internă într-o perioadă critică.
După venirea comuniștilor la putere, Argetoianu a fost arestat de regimul instaurat cu sprijin sovietic. A fost închis la penitenciarul Sighet fără proces, unde a murit în anul 1955. Sfârșitul său tragic a fost similar cu al multor lideri politici din perioada interbelică, marginalizați și eliminați de noul regim totalitar.
Pe lângă activitatea politică, Argetoianu este cunoscut și pentru Memoriile sale, o vastă cronică a vieții politice românești dintre 1871 și 1934. Scrise cu un stil ironic, acid și extrem de viu, aceste texte oferă o perspectivă unică asupra epocii și a personajelor care au marcat-o. Considerate astăzi o sursă valoroasă pentru istorici și cititori pasionați de istoria modernă a României, Memoriile lui Argetoianu sunt un reper al literaturii memorialistice românești. Deasemenea, caietele sale de Însemnări sunt o continuare a Memoriilor, materializându-se într-o serie de 9 volume, disponibile pe edituracuantic.ro, ele acoperind perioada 1935 – 1944.